Animal cruelty

"Plimbandu-ma " pe facebook intr-o seara banala de marti , ajung pe profilul unei prietene si descopar ceva tragic.Cu siguranta prietenele mele vor spune : "Daaa, tipic Diana ."

Denmark is a big shame.
The sea is stained in red and in the mean
while it’s not because of the climate effects
of nature.

This happens every year in Feroe island in
Denmark . In this slaughter the main
participants are young teens. WHY?
To show that they are adults and mature....
BULLLLsh ....

In this big celebration, nothing is missing
for the fun. Everyone is participating in one
way or the other, killing or looking at the
cruelty “supporting like a spectator”

Is it necessary to mention that the dolphin
calderon, like all the other species of
dolphins, it’s near instinction and they get
near men to play and interact. In a way of
PURE friendship.

They don’t die instantly; they cut 1, 2 or 3
times with thick hocks. And at that time the
dolphins produce a grim extremely
compatible with the cry of a new born child.

 




It's enough!!!!!!!!!

Take care of the world, it is your home!

4 septembrie

Dormeam profound.Visam, si deodata aud melodia care ma trezea in diminetile de bac, o melodie care nu ma face sa-mi fie dor de perioada pe care o creioneaza.M-am uitat la ceas si am constatat ca m-am trezit cu o jumatate de ora inaintea celorlalti colegi de apartament.Cu o urma de proasta dispozitie si cu resemnarea ca trebuie sa imi accept soarta( nu pot sta mai putin de 30 min in baie , insa fac sacrificiul de a ma trezi mai devreme decat ceilalti ) ma ridic din pat si nici nu stiu cand trece timpul ca ma si aflu in fata usii , inaintea celor 112 scari pe care trebuie sa le cobor pentru ca spre seara , la intoarcere ,sa le urc.Ametita si confuza cu amprenta diminetii de 4 septembrie asupra mea parasesc apartamentul pentru o destinatie fixa de data aceasta :Chateau d’ If  , situate undeva pe o insula , singurul mijloc de transport cu ajutorul caruia puteam ajunge acolo fiind vaporul.

Obisnuiesc sa fiu producatoarea trailer-elor ce rezuma anumite experiente din viata mea.Imi vin in minte secvente care s-au petrecut sau mi-as dori sa se petreaca, le imbin ,reusesc sad au sens vietii mele si imi pun intrebarea: oare mi-am anins obiectivele?

Incep calatoria:

apartamentul de la gara -->  metrou(Saint Charles)-->metrou (Noailles) --> metrou (Saint Carles, ne intoarcem in punctual de unde am plecat din cauza unei alegeri gresite)--> metrou (Vieux Port)àvapor --> Chateau d’ If

Ma intorc la lista si subliniez cuvantul vapor.Teoretic , vaporul reprezinta un mijloc de transport pea pa .Pentru mine are o alta semnificatie: un vis din clasa a V-a , perioada in care imi doream ca la 19 ani sa ma iscriu la academia navala, insa vremurile si deciziile se schimba.Pe de alta parte calatoria cu vaporul mi-a indeplinit o dorinta pe care am notat-o cu ceva timp in urma pe blog ( efectul decapotabilei ), si chia a functionat.Am simtit eliberarea de care aveam nevoie.Dupa o calatorie de 10 minute cu vaporul ajungem la destinatie : Chateau d’ If . La intrare ne intampina un ghid ce avea pliante cu informatii despre Chateau d’If .Prima intrebare ce ni s-a adresat: din ce tara sunteti?

Noi raspundem: Romania .El: Aaaa…nu avem pliante in limba romana.(nici nu ma asteptam sa existe) .Iau un pliant in spaniola si plec mai departe.Vizitez un castel a carei constructie s-a finalizat in anul 1531.Cam mult timp a trecut de atunci , nu?Realizez repede in memorie un traier si ma ingrozesc.Oamenii de acolo chiar sufereau, sufereau fizic si psihic.Acum totul este doar istorie.

Terminam de vizitat sin e indreptam cu vaporul spre Vieux Port.Dupa o alta calatorie cu metroul , de data aceasta fara erori ma aflu in fata celor 112 scari .Urc scarile.Cu 10 % energie ajung in camera , ma recuperez si apoi decide impreuna cu fetele sa vizionam un film.Ziua de 4 septembrie se incheie frumos, in compania prietenelor mele de care ma leaga multe lucruri , experiente , trairi.Filmul se termina , ajung in fata ferestrei din camera mea.Agitatia din timpul zilei se transformase acum intr-o liniste totala.Ma uit spre panoul de la gara pe care scrie  ‘ Gare de Marseille  Saint Charles ‘.Ma uit apoi la ceas ,indica 03: 45 , vad pe telefon ca suntem in 5  septembrie si ma gandesc la faptul ca peste 10 zile nu voi mai fi aici , in camea din apartamentul de la gara.Apoi mi-a venit brusc in minte ca maine va fi ziua unui bun prieten. La multi ani ! :D

Ma duc apoi in pat ,si ca de obicei ascult muzica in mp3 si scriu in jurnal . Ascult melodia’ All the same’ , nimic nu mai este ca inainte ,acum e altfel , e superb. Astfel am scris o alta pagina din viata mea…

était une question de temps

      Din cauza anumitor prioritati ce mi-au ocupat timpul in ultimele 3 luni nu am reusit sa acord atentie blogului , insa revin astazi cu o postare.

Efectul decapotabilei

Uneori stau..privesc ...analizez...ma simt blocata in corpul meu si ma gandesc ca poate imi e somn..mi-e greu sa ma cert ...sa ma ridic...sa merg...sa gandesc...vreau sa evadez,sa simt ceva puternic ce ar putea sa ma trezeasca...si atunci ma gandesc la singurul lucru care m-ar putea salva: efectul decapotabilei. Incep sa imi imaginez : sunt pe autostrada…intr-o decapotabila,stau in dreapta..in picioare, masina merge cu 180 km/h,simt presiunea aerului pe fata mea,imi zboara parul.Simt cum vantul ma trezeste…inchid ochii , intind mainile si deja zor…imi pierd echilibrul si ma trezesc. Imi revin si ma simt clara...decapotabila si-a facut deja efectul...

Au mai ramas 53 zile 23 ore 56 minute si 30 secunde pana la 1 IUNIE

-pentru ca se apropie 1 IUNIE (adica ziua mea de nastere) m-am gandit la cadoul ideal pentru mine

-si mai vreau ceva:

Pentru ca iubesc viata

Sunt in masina .Unde merg?Nu stiu exact...Si daca ar fi sa iubesc un lucru din toata chestia asta acesta ar fi.Ador sa am viata imprevizibila(pentru ca ma invata sa actionez atunci cand trebuie,cand simt)si sa plec fara sa am un reper,o destinatie.Iubesc viata…uneori am senzatia ca sunt dependenta de ea desi nu trebuie sa ne atasam de viata asta…e ceva mult mai bun pregatit pentru noi.

Ascult melodia “Reason for love”…Cat de ciudat e cand asculti o melodie care te intoarce in trecut.O melodie care atunci avea o anumita semnificatie …acum sunt doar amintiri,simple amintiri pentru ca asa cum spuneam “viata nu e puturoasa…merge” si evenimentele se inlocuiesc unele pe celelalte insa nu se elimina definitiv.Practic fiecare etapa din viata e conturata de o melodie…traim prin muzica.

Imi vin in minte multe lucruri acum…Sunt optimista dar nu lipsita de griji…Ma gandesc la bac…la faptul ca mai am multe de facut pana voi ajunge acolo unde mi-am propus… ca sunt la linia de START si ma agat de un vis care cere multe sacrificii,dar ma simt pregatita sa lupt.Vreau ca eu sa realizez totul pentru mine.Doar eu.


P.S: destinatie-Brasov ( il iubesc,este orasul natal al mamei mele)

sometimes

„Sometimes in the middle of a busy day I just stop and think of you ...and wonder what you doing ...and somehow just the thought of you...make my smile :)”

martie 2008

I <3 omi
am gasit astazi o felicitare de la tine in care scria asta<3

1 APRILIE

Joi dimineata ,1 aprilie ora 09:30.Inca dormeam pentru ca nu ma dusesem la scoala.Imi suna telefonul.Raspund.Era sora-mea(“fata vino sa-mi deschizi ca sunt la usa…”)Ma ridic din pat…deschid usa si era…NIMENI.Mi-am dat seama imediat ca e 1 aprilie…si deja ma vedeam etichetata drept”proasta” :))

Dorm iar.Imi suna telefonul.Raspund.Era Denn(“Diana , sunt in x  si tocmai s-a intamplat o chestie .Stateam la masa cu Shh si ghici cine a venit la masa noastra! “x” si era cu un prieten de-al lui ” ÿ”[…]imi spune ea toata povestea (nu o scriu pentru ca este confidentiala ,contine personaje inspirate din lumea reala si care sunt de actualitate)…eu ma agitam …completam (fetele stiu) pentru ca in final sa aflu ca defapt era 1 aprilie ..adica alta teapa)

Ma gandeam apoi ca anul acesta a venit randul meu sa fiu pacalita pentru ca anul trecut am fost in plina activitate de 1 aprilie…

Imi amintesc ca in clasa circula un sunet ciudat cu o fata care tipa in telefon si cum era 1 aprilie ma gandeam ca ar fi ideala sa o folosesc dreapt farsa.Ajung acasa…o sun pe maica-mea…raspunde…ii spun sa astepte putin ca e cineva la usa…deschid usa … pun sunetul cu fata care tipa(aaaaaa…uaaauuuauaua) si inchid telefonul.Suna maica-mea …eu nu raspundeam…si a doua oara i-am raspuns(“hey!azi e 1 aprilie”:)))) (“fataaaa era sa mor !ma gandeam ca ti s-a intamplat ceva :o ” )In fine,se termina conversatia.Il sun pe taica-miu… raspunde…ii spun sa astepte putin ca e cineva la usa…deschid usa … pun sunetul cu fata care tipa(aaaaaa…uaaauuuauaua) si inchid telefonul.Astept un minut…vad ca nu suna..incerc sa il sun eu…si suna ocupat …Oooo!se intampla exact lucrul la care ma asteptam.Ma suna el.Raspund.( (“hey!azi e 1 aprilie”:))))…(“ce 1 aprilie nebunooo ca am trimis politia la tine!!!!”.=))era foarte funny…deja vedeam politia..si ma gandeam ce poveste sa inventez.Ma duc in fata blocului sa astept politia…Vin doi…unu pe care si acum il vad si ma cunoaste din pacate(seamana cu Timbaland)si inca unul pe care nu mi-l mai amintesc…

“-Domnisoara…ce s-a intamplat?

-Nimic…

-Cum nimic?Ni s-a spus sa venim aici ca (si zice el povestea pe care deja o cunosteam)

-Aaaaa…dar dar nu s-a intamplat asa…Vorbeam la telefon…a sunat cineva la usa…am deschis…pe scara era un copil care tipa si in acel moment mi s-a terminat bateria de la telefon)…”

Scap eu de politie(evident ca a platit taica-miu amenda)si spre seara ma gandeam la matusa mea…O sun … raspunde…ii spun sa astepte putin ca e cineva la usa…deschid usa … pun sunetul cu fata care tipa(aaaaaa…uaaauuuauaua) si inchid telefonul.Ma suna…raspund repede de data asta…si deja plangea:))(“-hey!azi e 1 aprilie”:)) (“-sa nu mai faci niciodata asta…ma gandeam sa il sun pe taica-tu sau la politie”)…Ooo..nu iar!=))

Un sfarsit aduce intotdeauna un inceput bun…

Un sfarsit aduce intotdeauna un inceput  bun…aplic premisa asta de fiecare data cand ceva se termina.Spun asta gandindu-ma la multe lucruri din viata mea care ma marcheaza dar care ma ajuta in acelasi timp sa trec la o noua etapa…o etapa care cu siguranta imi va aduce mult mai multe satisfactii decat cea care tocmai s-a incheiat insa nu putem fugi de trecut,nici macar nu vreau sa fug de trecut…face parte din viata mea…o viata notata intr-un jurnal,asta datorita faptului ca in cazul meu terapia prin scris este singurul lucru care ma face sa bloghez o amintire fie ea placuta sau neplacuta.Mi-am schimbat mult mentalitatea odata cu trecerea timpului…mai exact de anul trecut prin iunie atunci cand concepeam primul meu jurnal si pana in prezent .A scrie ceva,undeva,pentru cineva(pentru tine)este singurul lucru care persista in viata.Noteaza etapele din viata ta indiferent daca sunt ele fericite sau mai putin fericite (nefericire nu exista;e doar in imaginatia noastra) pentru ca vor avea un impact pozitiv asupra ta…te vor ajuta sa nu repeti greselile si in acelasi timp vei gasi raspunsul la multe intrebari pe care ti le puneai in trecut.

Raportandu-ma la introducere  pot spune ca de curand am semnat ultima pagina din jurnalul meu.Acest lucru a declansat crearea blogului.

    Ultima pagina din jurnal contine evaluarea activitatii.Am constatat ca:

“-sunt capabila sa scriu ,sa gandesc…am mai multa incredere acum in mine;

-sunt pasionata de lectura…ador cartea”Viata condusa de scopuri”

-imi iubesc sora si familia mai mult decat orice pe lume;

-anumite evenimente imi tulbura linistea insa totul depinde de mine si de relatia mea cu Dumnezeu;

-stiu sa imi controlez emotiile ,pot chiar sa le alung definitiv;

-vreau si pot sa lupt pentru visele mele;

-nicio persoana nu merita sa suferi pentru ea;

-totul este trecator si timpul vindeca ranile;

-roata se intoarce cand te astepti cel mai putin;

-pot sa trec peste evenimentele nefericite din viata mea;

-oamenii poarta masti;

-Edward Cullen nu are corespondent in realitate;

-e bine sa privesc partea buna a lucrurilor si sa merg mai departe indiferent de situatie;

-terapia prin scris functioneaza in cazul meu;

-invidia se naste din admiratie;

-lucrurile vin si pleaca;

-amintirea e singurul lucru care persista in viata(chiar daca iti sunt sterse pozele din laptop…amintirea ramane ,nimeni nu e stapan pe mintea ta);

-fiecare moment are valoarea lui,fiecare clipa traita pe pamant trebuie simtita,adorata pentru ca niciun moment nu se mai intoarce;

-oamenii aparent puternici sunt slabi defapt;

-nu trebuie sa fim dependenti de lucrurile pamantesti ,nici macar de viata asta…ne asteapta altceva mai bun;

-detest singuratatea;

-personalitatea unui individ contureaza imaginea acestuia;

-pentru a-ti schimba viata trebuie sa iti schimbi modul de gandire;

-dedicarile tale te pot dezvolta ,ori te pot distruge,dar oricum ,te vor defini;

-deschiderea fata de altii te ajuta sa scapi de stres si de temeri si este primul pas spre libertate;

-urasc persoana care ma ”ajuta ”sa-mi creez o lume in care detine un rol important si  defapt niciodata nu a fost al ei;

-atunci cand nu stii ce alegere sa faci trebuie sa pui in antiteza lucrurile pozitive  si pe cele negative ce ti le poate oferi acel lucru,acea situatie,iar apoi sa iei decizia;

-viata nu e puturoasa…merge;

-viata e un film.Ne construim singuri propriul gen de film pe care vrem sa-l promovam.Ceea ce eu promovez nu coincide mereu cu ceea ce simt defapt...”